da, e destul de vechi filmuletul dar e superb…
lungul drum de la ceafa de porc la sushi
•04/02/2010 • Lasă un comentariu
Am facut-o si pe asta. Desi declarat iubitor de ceafa, carnati si caltabos am acceptat ieri o provocare: am servit masa la un restaurant japonez. Restaurantul se numeste Sakura si poate fi gasit pe str. Marasesti la noi in sat.
Sper sa-l mai gasesc deschis si data viitoare (in curand) dupa atacurile violete la care suntem supusi de imparatia basescu-boc. Atmosfera placuta, aerisita, servirea impecabila, personal serviabil si cel mai important mancarea interesanta si …buna. Nu ma asteptam sa imi placa cum nu sunt un fan al orezariilor asiatice. Dar, surpriza, mi-a placut. Chiar si sake-ul desi are un gust de drojdie fermentata la soare nu e rau doar ca e slab si ca sa te “mutesti” ai nevoie de vreo doua litre.
Ce e deosebit este ca poti manca porc, vita sau pui intr-un stil aproape european daca nu ai curajul sau nu ai ingurgitat suficient sake pentru cresterea cifrei octanice a curajului sa incerci tradionalele sushi , surimi, etc.
Am incercat sushi de ton si indirect sushi de tipar. Nu realizezi ca e crud, pare mai degraba o carne slaba de pui usor afumata.La gust e departe de gustul de peste, mai degraba e ca o sunca nesarata fara grasimi si insotit de sosul de hrean si soia e miraculos. In completare bagai in mine niste pachetele umplute cu carne si legume, usoare si placute insotite de o garnitura de varza stropita din belsug cu un dressing (necunoscut) dar fantastic de comestibil.
S-a mai consumat supa traditionala de alge si supa de varza cu sunca si ou precum si traditionalul snitel de pui imbracat insa intr-un invelis crocant si parfumat dulce acrisor completat cu un sos de soia special.
In concluzie, unitatea noastra va ureaza pofta buna si va invita sa vizitati si sa consumati produsele Restaurantului Sakura cu incredere.
Dorul de copilarie
•26/01/2010 • 3 comentariiAmintirile perioadei copilariei parca vin din alta lume. O lume diferita, dar mai frumoasa si mai buna decat cea in care traim acum. O lume lipsita de laptop, de psp, de video games, de hanna montana si spider man. Chiar si eroii copilariei erau mai umani. Eu eram d’Artagnan din “Cei trei muschetari” ai lui Dumas, carte pe care am reusit sa o citesc nu dupa mult timp dupa ce am invatat alfabetul.Prietenii mei nu erau superman, invisible man sau alt erou american de benzi desenate. Nu erau nici macar Rahan, alt erou al vremilor apuse. Erau “personaje” umane, cu sentimente si emotii, cu calitati si defecte.
Si peste toate astea eram liberi, simteam libertatea copilariei, jucandu-ne in parcuri, pe malul Muresului, prin locuri “secrete”, in pivnitele caselor nelocuite, in podurile altora locuite. Ne ajuta si sistemul, ne obliga sa inventam, sa descoperim lucruri, sa invatam din propriile greseli sau nazbatii, sa ne punem mintea la contributie, sa ne bucuram de o sabie facuta dintr-o nuia de alun, sa ne dam mari cu o pusca cu 2-3-4 tevi din “tuberman”, sa confectionam din sarma prastii si din sarmulita “gloante” pentru prastie, sa ne dam pe langa fete in celebrul “fete, flori, filme sau baieti”.
Miroseam a inocenta, noi si intreaga noastra lume.Eram copii, eram fericiti…Probabil si azi copii se simt bine, sunt fericiti cand primesc cadouri, se simt mandri cu telefonul mobil la cingatoare, sunt in al noualea cer cand isi serbeaza zilele de nastere in fel si fel de “centre de distractie” pentru copii. Probabil ei simt la fel pentru ca sunt copii si traiesc copilaria- doar vremile s-au schimbat dar pentru mine pita aia unsa cu unsoare si cu boia inghitita la repezeala intre reprizele de fotbal sau de “tara tara vrem ostasi” ma ajuta sa trec si acum peste “foamea” generata de golul din lumea de azi.
Cine a inventat apa calda?
•15/01/2010 • Lasă un comentariuDin seria “sa ne imbecilizam tabloidizandu-ne” doresc sa aduc un omagiu celor care in fiecare zi, dimineata la pranz si seara, reusesc sa imi trateze nevroza prin sistemul dusurilor scotiene. doua la numar…reci ca gheata sau fierbinti. Alta varianta nu ai cand furnizorul de apa calda se numeste CET Arad. Incercam sa-i inteleg pe baieti si cred ca am si reusit. Odata cu impartirea CET-ului in doua (hidrocarburi si distributie) s-a impartit si apa calda pe robinet. Unii au primit in patrimoniu apa rece iar ceilalti apa fierbinte si cum relatiile dintre cele doua noi entitati sunt la inceput asa si relatia dintre apa rece si cea fierbinte.
Pe scurt ele vin pe rand, niciodata impreuna si astfel ai doar doua posibilitati: accepti cu resemnare sistemul de tratament scotian (alternanta rece -fierbinte) sau stai tot timpul cu mana pe maneta robinetului de apa si ajustezi o data la 2-3 secunde temperatura apei.
Iata cum, apa rece si apa calda se integreazza sistemului romanesc al anului 2010 – divizarea societatii pana la nivel de molecula de apa

